Cum gestionăm febra?

PUBLICAT 4 noiembrie 2025 În Răceală și gripă

Autor:
Asist. Univ. Dr Călin Ramona 
Medic primar medicină de familie
Doctor în științe medicale

Ce înseamnă febra?

Febra este un simptom pe care toți îl cunoaștem, definită ca o temperatură mai mare decât normalul, însoțită de disconfort, frisoane sau dureri de cap. Dar ce semnalează de fapt? Este întotdeauna periculoasă?  Febra nu este o boală în sine, ci reacția organismului la o problemă - cel mai adesea o infecție.

Mulți pacienți folosesc termenul „febră” în mod greșit, confundându-l cu simpla senzație de căldură, frisoane sau transpirație, fără a-și măsura efectiv temperatura. De fapt, aceste manifestări pot fi cauzate în special de boala care a declanșat febra, însă și febra în sine poate provoca un disconfort semnificativ.1

De ce este febra un motiv frecvent de prezentare la medic?

  • Este unul dintre cele mai comune motive de îngrijorare pentru care părinții se prezintă la medic cu copiii.
  • Este ușor de observat acasă – părinții pot măsura temperatura cu termometrul și pot constata rapid că este crescută. Există teama că febra poate fi semnul unei infecții severe sau al unei afecțiuni periculoase, mai ales la sugari și copii mici.
  • Febra este adesea însoțită de iritabilitate, lipsa poftei de mâncare, somnolență sau stare generală proastă, ceea ce crește anxietatea părinților.
  • Adulții solicită adesea consult medical pentru a afla cauza exactă (infecțioasă, inflamatorie, metabolică etc.) și pentru a primi îndrumări specifice.
  • Anxietatea legată de boli contagioase, mai ales în contexte epidemiologice (gripă, COVID-19), pacientul cu febră necesită prezentarea rapidă la medic pentru testare și izolare.
  • La pacienții cu afecțiuni preexistente (cardiovasculare, respiratorii, oncologice), febra poate destabiliza starea generală, fiind considerată un semnal de alarmă.

Care este temperatura normală a corpului și cum o măsurăm?2

Diagnosticul de febră se stabilește doar prin măsurarea temperaturii cu ajutorul unui termometru, nu pe baza senzației subiective de „cald” sau „frig”. 

Temperatura normală a corpului variază în funcție de mai mulți factori: vârsta (copiii au valori mai mari decât persoanele în vârstă), sexul, momentul zilei (temperatura este mai ridicată seara decât dimineața), temperatura mediului, nivelul de activitate fizică etc.

O valoare crescută a temperaturii la un anumit moment nu indică întotdeauna febră. De exemplu, la persoanele vârstnice cu mai multe boli asociate, o temperatură de 37,3°C poate fi semnificativă din punct de vedere clinic, deoarece acestea au o capacitate scăzută de a genera căldură corporală.

Temperatura se poate măsura rectal, oral, la nivelul urechii (timpanic) sau axilar. Măsurarea rectală este cea mai apropiată de valoarea reală a temperaturii interne. Măsurarea axilară este mai puțin precisă, deoarece poate fi influențată de factori precum temperatura ambientala, transpirația, umiditatea sau pilozitatea axilară.

La adulții sănătoși, temperaturile maxime considerate normale sunt:

  • T= 37,8°C la măsurarea rectală
  • T= 38°C la măsurarea orală
  • T= 37,8°C la măsurarea otică
  • T= 37,0°C la măsurarea axilară

Care sunt cele mai frecvente cauze de apariție a febrei?3

  • În 20-40% din cazuri este vorba de o infecție: virală sau bacteriană.
  • Afecțiuni neoplazice într-un procent de 20-30%.
  • Boli inflamatorii sau autoimune: 10-30%.
  • În > 50% din cazuri nu se cunoaște etiologia, iar acest lucru impune teste de laborator și explorare imagistică. În situația în care, nu se depistează cauza, se reia anamneza punând accent pe:
    • expunere la vectori
    • vaccinare recentă
    • calatorie în zone endemice
    • administrarea unor medicamente care cresc producția de căldură (amfetamine, antipsihotice, anestezice) sau care pot declanșa o recție de hipersensibilitate (antibiotice beta-lactamice, fenitoina, carbamazepina etc)

Tratamentul febrei fără identificarea etiologiei, este contraindicat (antibiotice, corticoterapie etc).

Tipuri de febră4,5

  • febra continuă: temperatura prezintă oscilații mai mici de 1°C în 24h
  • febra intermitentă: febra cu variații mari, uneori pacientul poate deveni afebril
  • febra remitentă: variații mai mari de 1°C, dar nu revine complet la normal
  • febra ondulantă: apar episoade alternante de febră și afebrilitate de-a lungul unor intervale mari
  • febra recurentă: două sau mai multe episoade febrile, cu pauze de afebrilitate între ele
  • febra neregulată: curba febrilă nu poate fi sistematizată, se întalnește în supurații, septicemii, artita juvenilă etc.

Avem metode de prevenție?6

Prevenirea episoadelor febrile, începe cu câteva măsuri simple, dar esențiale pentru protejarea sănătății. Spălarea frecventă a mâinilor cu săpun, timp de cel puțin 20 de secunde, reduce semnificativ riscul de transmitere a agenților patogeni. Atunci când nu este posibilă spălarea, se recomandă o soluție dezinfectantă pe bază de alcool (min. 60%). Este important să vă igienizați mâinile:

  • înainte de servirea mesei
  • după folosirea toaletei
  • după contactul cu suprafețe atinse frecvent în spații publice (atenție la locurile special amenajate pentru joacă)
  • după tuse, strănut sau suflarea nasului

Pe cât posibil, se recomandă păstrarea distanței față de persoanele care prezintă simptome sugestive pentru gripă sau alte infecții respiratorii. Este indicată aerisirea încăperilor și evitarea mediilor aglomerate, în special în sezonul virozelor. Se va discuta cu medicul de familie actualizarea schemei de vaccinare, aceasta fiind una dintre cele mai eficiente metode de protecție și prevenție împotriva bolilor infecto-contagioase cu potențial febril. O alimentație echilibrată, variată, bogată în fructe, legume, proteine de calitate și cereale integrale susține sistemul imunitar, alături de o hidratare corespunzătoare.

Cum gestionam febra corect și în siguranță?7,8

Febra este un simptom frecvent, mai ales la copii, și de cele mai multe ori nu indică o boală gravă. Totuși, modul în care reacționăm face diferența între o recuperare rapidă și apariția unor complicații. Este important să măsurăm corect temperatura utilizand un termomentru adecvat vârstei și să se respecte instrucțiunile producatorului. Se vor nota valoarea și momentul măsurării pentru a furniza medicului informațiile corecte. Temperatura în sine nu este singurul indicator important, fiind necesară și evaluarea stării generale a persoanei:

  • Are energie sau este apatică?
  • Se hidratează și se alimentează?
  • Prezintă dificultăți de respirație, erupții, confuzie sau dureri intense?

În general se vor lua măsuri suportive pentru a asigura confortul pacientului, cum ar fi consumul suplimentar de lichide (apă, ceaiuri, supe ușoare), îmbrăcăminte lejeră, temperatură ambientală optimă (aerisirea locuinței) și evitarea supraîncălzirii camerei. Nu se vor administra medicamente fără recomandarea medicului, mai ales la copii. Unele medicamente sunt contraindicate în funcție de vârstă sau alte afecțiuni medicale. Se va solicita consult medical dacă febra durează mai mult de 3 zile, apar simptome severe (dificultăți de respirație, erupții extinse, dureri intense, vărsături persistente), copilul este letargic sau greu de trezit. În cazul copiilor sub 5 ani, febra poate declanșa convulsii, o situație care sperie părinții. Vestea bună este că, în majoritatea cazurilor, acestea trec de la sine și nu lasă urmări. Este important de retinut că administrarea de antitermice nu previne apariția sau recurența convulsiilor febrile, motiv pentru care nu trebuie folosită exclusiv în acest scop.

Semnale de alarmă1

  • Confuzie, somnolență accentuată sau alte modificări ale stării de conștiență
  • Dureri de cap intense, asociate sau nu cu înțepenirea gâtului
  • Apariția unei erupții pe piele cu pete roșii-violacee mici (petesii)
  • Tensiune arterială scăzută
  • Bătăi accelerate ale inimii sau respirație rapidă
  • Temperatură corporală foarte ridicată (peste 40°C) sau, dimpotrivă, scăzută (sub 35°C)
  • Călătorie recentă într-o zonă cu risc de malarie
  • Tratament recent cu medicamente care scad imunitatea (imunosupresoare)

Atunci când apar “semnalele de alarmă” mai sus menționate - febra persistentă peste 3 zile, simptome severe sau stare generală alterată - este bine să se solicite cât mai rapid consult medical, pentru identificarea cauzei și pentru tratamentul adecvat în siguranță.

Mesaje de luat acasă

  1. Febra este un simptom frecvent întâlnit în numeroase afecțiuni și, deși poate provoca anxietate atât pacienților și familiilor lor, cât și cadrelor medicale, în majoritatea cazurilor reprezintă un mecanism benefic al organismului în lupta cu boala.
  2. Scăderea imediată a febrei nu este întotdeauna cea mai bună opțiune, deoarece febra este un răspuns natural al organismului menit să stimuleze sistemul imunitar.
  3. Tratamentul febrei trebuie să se concentreze în primul rând pe identificarea și tratarea cauzei care a declanșat-o, ceea ce va duce, în mod natural, la revenirea temperaturii la valori normale.
     

Referințe:

  1. Manualul Merck: 88 de simptome frecvente. Diagnostic și tratament. București: Editura All; 2012. p.240. Traducere după: The Merck Manual of Diagnosis and Therapy
  2. Sund-Levander M., Forsberg C., Wharen L.K. – Normal oral, rectal, tympanic and axillary body temperature in adult men and women: A systematic literature review. Scand J Caring Sci. jun 2002:16(2):122-128
  3. Jameson, J.L., Kasper, D.L., Longo, D.L., Fauci, A.S., Huaser, S.L., & Loscalzo, J. (Eds.). (2022). Harrison’s principles of internal medicine (21st ed.). McGraw Hill.
  4. Anochie P.I – Mechanisms of fever in humans. International Journal of Microbiology and Immunology Research. May 2013; Vol. 2(5):037-043.
  5. Georgescu D.- Semiologie clinică. Ed. Național, București, 2013
  6. De Ronne N.- Management of fever in children younger then 3 years. J Pharm Belg. Sep 2010(3):53-57
  7. Betz M.G., Grunfeld A.F.- Fever phobia in the emergency department: A survey of children’s caregivers. Eur J Emerg Med. Jun 2006; 13(3):129-133
  8. Mackowiak P.A – Temperature regulation and pathogenesis of fever. In: Mandell G.L., Bennett J.E., Dolin R. eds. Mandell, Douglas, and Bennett’s principles and practice of infectious diseases. Vol 1. 7th Edition ed: Elsevier Churchill Livingstone; 2010:765-778.