Claudicația intermitentă: când mersul devine o provocare.

PUBLICAT 4 iunie 2026 În Aparat cardiovascular

Domnul A. are 62 de ani.
În fiecare dimineață iese la plimbare. Nu mult - doar până la colțul străzii și înapoi.
De câteva luni, însă, drumul s-a scurtat.
După câteva minute de mers, îl „strânge” gamba. Se oprește. Așteaptă. Durerea trece. Apoi pornește din nou.
„E vârsta”, spune el.
Dar nu este doar vârsta.
Aceasta este claudicația intermitentă - cel mai frecvent semn al bolii arteriale periferice.

Ce se întâmplă, de fapt?

În timp, pe pereții arterelor se pot depune diverse substanțe care nu ar trebui să fie acolo - în special grăsimi, printre care și colesterolul. Aceste acumulări se dezvoltă treptat și duc la formarea a ceea ce numim placă de aterom.

Placa de aterom acționează ca o barieră în interiorul arterelor, împiedicând circulația normală a sângelui

Ea este alcătuită din:

  • grăsimi (inclusiv colesterol), care se lipesc de peretele vasului;
  • calciu, care întărește și rigidizează placa;
  • celule inflamatorii, pe care organismul le trimite în zonă încercând să “repereze” problema;
  • țesut fibros, care se formează în jurul depunerilor și duce la îngroșarea peretelui arterial.

Pe măsură ce această placă crește, artera se îngustează, iar sângele circulă din ce în ce mai greu.
Când stăm pe loc, fluxul de sânge poate fi suficient.
Însă la mers sau la efort, mușchii au nevoie de mai mult oxigen.
Dacă arterele sunt îngustate, sângele nu mai ajunge în cantitate suficientă.

Rezultatul?

  • durere sau crampe la nivelul gambelor,
  • senzație de arsură sau tensiune,
  • nevoia de a ne opri din mers,
  • ameliorarea durerii după câteva minute de repaus.

Nu este doar despre picioare

Claudicația intermitentă nu înseamnă doar o problemă a picioarelor.
Ea este un semn că întregul sistem vascular poate fi afectat. Studiile recente arată că persoanele cu această afecțiune au un risc mai mare de infarct miocardic sau accident vascular cerebral.
Durerea la mers devine astfel un mesaj pe care corpul îl transmite:
„Ai grijă de vasele tale de sânge.”

Vestea bună: lucrurile pot fi schimbate

Boala arterială periferică are, de cele mai multe ori, o evoluție lentă.
Majoritatea persoanelor rămân stabile ani de zile, iar riscul de amputație este redus atunci când tratamentul este urmat corect .
Intervenția timpurie face diferența.

Care sunt factorii de risc?

Printre cei mai importanți factori care favorizează apariția bolii arteriale periferice se numără:

  • fumatul,
  • diabetul,
  • hipertensiunea arterială,
  • colesterolul crescut,
  • sedentarismul,
  • vârsta înaintată.

Controlul acestor factori este esențial în managementul afecțiunii.

Primul tratament nu este o pastilă. Este mersul.
Începe cu schimbările care chiar fac diferența.
Poate părea contraintuitiv să recomandăm mersul tocmai atunci când mersul doare.
Și totuși, ghidurile actuale recomandă un program structurat de exercițiu ca primă linie de tratament:

  • de cel puțin 3 ori pe săptămână,
  • 30 - 60 de minute,
  • timp de minimum 12 săptămâni.

De ce?

Pentru că mișcarea stimulează dezvoltarea unor vase mici de rezervă care pot îmbunătăți circulația.
Pentru că mușchii învață să utilizeze mai eficient oxigenul.
Pentru că în timp, distanța parcursă fără durere crește.
Dacă un program supravegheat nu este posibil, se recomandă un program de mers organizat la domiciliu, cu obiective clare și monitorizare a progresului.

Tratamentul medicamentos - de ce este necesar?

Durerea la mers este partea vizibilă.
Riscul cardiovascular este partea invizibilă.
Pe lângă exercițiu și controlul factorilor de risc, tratamentul medicamentos are un rol important în prevenirea complicațiilor cardiovasculare.

În funcție de profilul pacientului, medicul poate recomanda:

  • terapie antiagregantă plachetară (medicamente care reduc riscul formării cheagurilor),
  •  în anumite situații, combinații terapeutice care scad suplimentar riscul de infarct sau accident vascular cerebral.

Aceste medicamente nu au neapărat rolul de a reduce imediat durerea la mers, unele pot contribui la creșterea distanței de mers, altele au rolul de a proteja inima, creierul și vasele de sânge pe termen lung.
Este o investiție în anii care urmează.

Când avem VOINȚĂ, dar nu și PROGRES: ce urmează?

Dacă ai făcut:

  • exerciții,
  • tratament corect,
  • schimbări de stil de viață

și totuși durerea îți limitează viața (nu poți merge la cumpărături, la serviciu, la plimbare), atunci medicul poate lua în calcul o procedură de revascularizare.

Dar atenție!
Intervenția se face doar după o discuție clară și detaliată despre:

  • beneficii,
  • riscuri,
  • cât va dura efectul procedurii,
  • ce impact va avea asupra calității vieții tale.

Deci nu te teme să întrebi: „Cât mă va ajuta această intervenție? Merită pentru mine?”

Când nu se recomandă intervenția (foarte important!)
Nu se fac intervenții dacă nu ai simptome.
Nu se fac intervenții doar pentru că un test arată o îngustare la nivelul unei artere.
Nu se tratează arterele de la nivelul gambei (tibial) în claudicație - riscul e mai mare decât beneficiul.
Aceste proceduri pot duce la complicații inutile, inclusiv risc crescut de amputație în unele cazuri.

Claudicația intermitentă nu este o sentință.

Cu un plan corect – mers, tratament și monitorizare – majoritatea pacienților își îmbunătățesc semnificativ viața, fără să ajungă vreodată la operații.
Iar când intervenția este necesară, trebuie aleasă cu grijă, în funcție de nevoile reale ale fiecărui pacient.
„Pacientul este în centru. Tratamentul este personalizat. Iar prevenția rămâne cheia.”

Ce poți face tu, chiar de azi?

Fiecare pas contează.
Iar atunci când apare durerea, este momentul să ascultăm ce ne spune corpul.

  • Mergi zilnic 30–45 de minute. Chiar dacă doare la început, e normal!
  • Renunță la fumat – e cel mai mare „dușman” al arterelor.
  • Ține sub control glicemia, tensiunea și colesterolul.
  • Vorbește deschis cu medicul tău despre opțiuni.

Adaptat după MS Conte et al. Society for Vascular Surgery Clinical Practice Guideline on the management of intermittent claudication: Focused updateJ Vasc Surg. 2025 Aug;82(2):303-326.e11. doi: 10.1016/j.jvs.2025.04.041.
ZEN.CIL.02.26.000832308